Nu trebuie sa fii convins de cineva sau de ceva sa mergi la psihoterapeut. Constientizarea ca ai o problema si ai nevoie de ajutor este deja un prim pas facut spre a rezolva starea ta emotionala. Desigur, cand este vorba de minori, de copii, parintii sunt cei care decid sa treaca pragul unui psihoterapeut.
Constatam, din nefericire, ca nu avem inca acel nivel corect de educatie emotionala. La acest capitol suntem restanti si poate de aceea nici nu se intelege tare bine cand este momentul oportun de a lua o astfel de decizie, de a merge la sedinte de terapie. Psihoterapia nu este o rusine; gandeste ca daca iti doresti sa redevii omul vesel sau cel putin echilibrat emotional, de asta ai nevoie.
De ce merg oamenii la psihoterapie
Cu un concept gresit de a crede ca mergi la medic numai cand te imbolnavesti, pacientii ajung la psihoterapeut cand deja resimt efectele unor stari suparatoare din punct de vedere psihic si emotional. Iti ofer si cateva repere despre astfel de situatii:
- Tot ceea ce simti este intens. Te afecteaza prea mult orice din jur, ca si cand nivelul tau de sensibilitate este la cote maxime.
- Treci sau ai trecut printr-o trauma. Se intampla cazuri cand un soc emotional starneste reactii in lant. Pacientul simte ca nu mai poate sa isi revina. Practic ii este imposibil sa isi gestioneze starile si perpetueaza o tristete exagerata. Ce-i drept, nu ne ofera nimeni un manual despre cum sa trecem prin astfel de momente.
- Viata profesionala fara rezultate. Stii acele momente cand te straduiesti foarte mult sa faci ceva perfect si ca o ironie a sortii nimic nu iese asa cum iti doresti? De vina ar putea fi atitudinea ta, cand in fuga dupa succes inlaturi insasi experienta si oamenii din jur. Ori la final fie te bucuri singur de acel castig, deci nu mai ai nici admiratia celor din jur si aprecierea, fie nici macar nu atingi obiectivul propus. Raspunsul este in tine, insa tu nu stii inca asta.
- Nu reusesti sa legi prietenii sau relatii de orice fel. In plan personal si sentimental, teama de atasament si responsabilitate a acestuia pot ascunde traume, teama de esec, un exemplu din familie, neincrederea in ideea de cuplu. Ajungi sa iti refuzi singur fericirea vietii in doi si nu intelegi de ce aparent totul este bine si totusi pe tine te pune pe fuga.
- Cei din jur trag semnale de alarma si te sfatuiesc sa iei o pauza, sa iti revii, sa iti cauti placerea de a face ceva, un hobby spre exemplu, si de a te regasi. De multe ori se intampla ca faza de negare a unui pacient sa ii amane psihoterapia. Refuza sa creada ca s-a ajuns pana aici si ca tocmai lui i se intampla asta. Asadar vin prietenii si ii spunm incercand sa ii deschida ochii despre beneficiile unor sedinte de terapie.
Ce pot spune din propria experienta este ca primul pas facut pare sa fie greu. De fapt, greu iti este sa duci o povara pe care nu ar trebui sa o ai. Greu este sa traiesti zi de zi cu aceleasi minciuni ca te vei simti mai bine si ca gandurile tale obsesive se vor linisti. Stii ce? Lucrurile nu se rezolva de la sine; daca nu le discuti, nu inseamna ca ele nu exista si nu pun presiune pe tine. Ajungi sa nu mai poti fi concentrat la nimic, sa nu mai poti sa faci nici lucrurile obisnuite din viata ta. Te trezesti intr-un atac de panica pe care nici nu il intelegi…
Nu mai amana! Acesta este sfatul meu!