CE NEVOI AVEM IN RELATII

 

 

De când ne naștem și până murim, suntem în mare parte din timp în contact cu ceilalți. Se spune că starea noastră de bine, sentimentul de împlinire, fericirea stau în relațiile pe care le avem cu persoanele din jurul nostru. Cu părinții noștri, cu copiii, cu prietenii, rudele, colegii etc.

Din prima zi în care ne-am născut, cineva a fost lângă noi, ne-a luat în brațe și ne-am simțit în siguranță, ne-a arătat că suntem apreciați, ne-a arătat grijă și dragoste. În aceste relații cu ceilalți ne-am dezvoltat și ne-am maturizat. Unii, mai mult, alții, mai puțin, în funcție de cum ne-au fost îndeplinite nevoile în aceste relații.

Ca să avem relații bune cu ceilalți, relații pline de sens, să ne putem simți conectați profund cu ei, trebuie să ne îndeplinim unii altora mai multe nevoi, nevoi relaționale, cum mai sunt numite. Dacă aceste nevoi sunt îndeplinite, relațiile se dezvoltă armonios. În lipsa lor, relațiile devin toxice, nu ne vindecăm și nu ne maturizăm.

Cred că nevoile relaționale sunt cel mai bine prezentate de psihologul american Richard Erskine. El ne prezintă un număr de opt nevoi de bază: siguranță, valorizare, acceptare, reciprocitate, autodefinire, a avea impact, inițiativa celuilalt, exprimarea grijii față de celălalt. Să vedem la ce se referă ele.

Siguranța se referă la nevoia de a ne simți în siguranță în relația cu celălalt, să știm că nu ne va abuza, nu ne va umili, nu ne va critica sau ridiculiza. Avem nevoie să știm că și celălalt ne va respecta ideile, principiile și atitudinile, chiar dacă nu este de acord cu ele. Și avem nevoie să știm că nu va profita de vulnerabilitățile noastre.

Valorizarea se referă la prețuirea, aprecierea pe care celălalt ni le arată. Este un fel de validare, nu putem să avem relații profunde cu o persoană care nu ne apreciază.

Acceptarea se referă la a ne simți primiți în viața celuilalt, acceptați așa cum suntem. Acceptarea celuilalt ne dă încredere, ne ajută să ne simțim protejați și îngrijiți.

Reciprocitatea înseamnă nevoia de a fi în relații cu cei care au avut același gen de experiențe, care au trecut prin ce am trecut și noi și astfel pot să ne înțeleagă, nu doar să fie de acord cu noi. Reciprocitatea dă intensitate acceptării și valorizării.

Autodefinirea este complementară reciprocității și se referă la acceptarea de către celălalt a unicității noastre. Suntem apreciați și acceptați când experimentăm și ne exprimăm propria unicitate.

A avea impact. Vrem să știm că putem trezi emoții în celălalt, că îi putem influența gândirea sau acțiunile, să știm că l-am influențat, că există un răspuns din partea lui.

Inițiativa celuilalt este necesară și ea. Dacă inițiez doar eu, doar eu fac propuneri sau doar eu fac lucrurile să se miște între noi, voi fi dezamăgit, îmi arăți că nu contez pentru tine, că nu merit implicarea ta. O să fie dureros pentru mine.

Exprimarea grijii față de celălalt. Ne conectăm cu adevărat când arătăm afecțiune, apreciere sau dragoste în cazul relațiilor intime. Trebuie să exprim ceea ce simt pentru tine.

Ca să umplem golurile lăsate de relațiile noastre timpurii și să avem o viață plină de sens, trebuie să căutăm să ne îndeplinim aceste nevoi. O putem face prin psihoterapie, dar și prin intermediul relațiilor cu persoanele cu care ne înconjurăm. Dacă vom accepta în viața noastră oameni care ne pot îndeplini aceste nevoi, vom trăi într-un echilibru cu noi și cu tot ce este în jurul nostru, ne vom bucura de viață cât se poate de mult.

 

Daniel Ivan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *