Pacientii care ajung la cabinet din cauza abuzurilor din copilarie au niste trairi puternice, un amestec de sentimente, cel mai adesea sunt coplesiti de frica, de furie sau de rusine. Trec rapid de la o stare la alta, acum pot sa fie calmi, iar in momentul urmator sa aiba un acces de furie.
O persoana abuzata nu se poate concentra, mintea ii fuge mereu in alta parte incercand sa se apere de durere, de aceea tratamentul inainteaza greu. Din cauza relatiilor traumatice pe care le-au avut, au dezvoltat un tipar de neincredere, au fost raniti, s-au simtit tradati, folositi si nedreptatiti.
Abuzurile pot fi fizice, emotionale sau sexuale. Lipsa abilitatilor de educatie ale parintilor, crizele prin care trece familia, saracia sau alcoolismul sunt cateva dintre cauzele care duc la aparitia abuzurilor. Daca abuzul fizic si sexual este clar la ce se refera, cel emotional este mai greu de inteles uneori, el se refera la ignorarea sau respingerea copilului, la izolarea lui, la amenintarea si, mai ales, la agresarea verbala constanta.
Cel care a fost ranit, tradat si nedreptatit va deveni hipervigilent, va fi tot timpul cu ochii in patru pentru a nu fi tradat iar, va sta la panda incordat, pentru a prinde acest moment. Aceasta neincredere ia forme diferite de la o persoana la alta. Unii nu mai pot avea incredere in nimeni, altii se pun in garda doar cu partenerii de cuplu.
Cel mai problematic este cand se retraieste abuzul prin prisma relatiilor actuale. Persoana abuzata ii confunda pe cei cu care intra in contact astazi cu cei care au abuzat-o in copilarie. Aceasta confuzie o tine departe de ceilalti in incercarea de a evita alte nedreptati sau o tine captiva in relatii deficitare pentru a-si retrai in mod inconstient suferinta.
De multe ori, cel abuzat devine abuzator, la randul lui, si o poate face ca un atac preventiv (iti fac rau inainte sa apuci tu sa imi faci rau). Celalalt va raspunde la agresiunea lui in acelasi fel, abuzandu-l inapoi. Victima abuzului creeaza astfel cercuri vicioase in relatiile cu cei cu care intra in contact si astfel relatiile se rup sau ajung sa fie traite intr-un mod haotic.
O alta problema cauzata de acest tipar de neincredere este evitarea intimitatii. Nu impartasesc cele mai profunde ganduri si sentimente cu ceilalti. In acest fel, comunicarea si relatiile nu pot fi decat superficiale. Le este foarte greu sa vorbeasca despre ei, devin foarte abili in a devia discutiile spre alte subiecte, nu dezvolta subiectele sau vorbesc vag.
Daca unii traiesc lasandu-se abuzati in continuare sau devin ei abuzatori, altii devin salvatori ai altor persoane abuzate. In felul acesta, isi pot exprima furia si indignarea, pot indrepta cumva lucrurile, pot lupta impotriva nedreptatii pe care o resimt.
Cel care a suferit acest tip de trauma este perceput adesea de catre ceilalti ca fiind paranoic. Le testeaza increderea celorlalti in mod constant, aduna dovezi impotriva lor, contabilizand situatiile cand a fost nedreptatit de catre acestia. Urmarindu-i atent pe cei din jur, bineinteles ca se va intalni si cu situatii cand suspiciunile i se vor confirma, va generaliza aceste exceptii confirmandu-si ca are dreptate sa nu aiba incredere in ceilalti.
Daniel Ivan