Nu îmi găsesc locul nicăieri. Sunt un singuratic

Titlul articolului pe care îl scriu astăzi se referă la unul dintre gândurile cu care ajung la cabinet o parte dintre pacienți. Când acest gând este însoțit și de altele, ca de exemplu „sunt neinteresant pentru alții”, „mă simt stingher în preajma celorlalți” sau „ceilalți sunt mai buni decât mine”, cel mai probabil persoana respectivă și-a format de-a lungul vieții și se ghidează după o schemă cognitivă, un tipar așa-numit de Izolare.

Acest tipar poate fi descris mai exact ca senzația de a fi neadecvat lumii sociale din afara familiei, indezirabil, diferit și produce o anxietate intensă în situații sociale. Nu toți cei care suferă din cauza acestei probleme sunt neapărat și inhibați, timizi, ei simt că nu se potrivesc.

Schema de Izolare se dezvoltă la cei care au crescut simțindu-se diferiți, de exemplu: cei din familii foarte bogate sau foarte sărace față de cele din jurul lor, o familie care nu semăna cu celelalte familii, cei care se percep ca fiind foarte urâți sau foarte frumoși, grași, foarte înalți sau foarte scunzi,  persoane cu orientare homosexuală, membri din etnii minoritare, cei traumatizați în copilărie, crescuți de părinți alcoolici sau care sufereau de tulburări psihice, cei cu dizabilități fizice etc.

Cei mai mulți dezvoltă acest tipar în timpul adolescenței, atunci când găsești mai greu un grup căruia să simți că îi aparții. Există și varianta în care cei care se simt diferiți își formează grupurile lor: artiștii, tocilarii, rebelii etc.

Persoanele în cauză nu au de obicei prieteni, trăiesc singure, nu interacționează la serviciu, preferă activitățile solitare, când sunt în grupuri pot fi reținute, stau la marginea grupului și încearcă să evite implicarea în activitățile grupului. Cei mai puțin afectati au totuși parteneri de viață și reușesc să lege prietenii sau să aibă un minimum de interacțiune în situații sociale.

Tiparul de Izolare are o mare influență și în alegerea profesiei. Pentru că preferă să aibă un număr minim de contacte sociale, mulți se îndreaptă spre profesii precum cele de informatician, scriitor, artist, profesii în care se poate lucra de acasă ori unde pot sta singuri într-un birou etc.

Această problemă se tratează cu succes de cele mai multe ori în cabinetul de psihologie, cu ajutorul unui psihoterapeut experimentat care folosește o metodă de tratament potrivită, pentru că nu toate metodele psihoterapeutice sunt potrivite pentru tratarea acestui tipar. Cea mai potrivită metodă de tratament în acest caz este psihoterapia cognitiv-comportamentală, conform numeroaselor studii făcute la nivel internațional (vezi pe Google). Ajută și terapia de grup, dar este indicat ca aceasta să se facă în paralel cu cea individuală.

În unele cazuri, cei care suferă de o formă ușoară a acestei scheme cognitive reușesc să depășească singuri această problemă. În primul rând, vor trebui să se înconjoare doar de persoane care îi acceptă, care doresc să îi aibă în preajmă, nu îi critică și au puncte comune. Mai departe, pot să înceapă să rupă acest tipar prin inițierea de contacte cu aceste persoane în mod regulat. În felul acesta, își vor schimba convingerea că sunt inadecvați și își vor crea noi obiceiuri mai sănătoase. Dacă nu reușesc să facă acest lucru singuri, cu siguranță este nevoie să ceară ajutorul unui psihoterapeut.

Daniel Ivan