Cu totii avem momente cand incercam sa evitam confruntarea cu situatii care ne depasesc. Cei care sufera de tulburarea de personalitate evitanta (TPE) au un tipar de evitare cognitiv, comportamental si emotional foarte pronuntat, evita situatiile anxioase chiar si atunci cand le este clar ca aceasta evitare le creeaza probleme majore in viata de zi cu zi.
Principalele teme cu care se confrunta evitantul sunt convingerile ca deschiderea catre ceilalti, comunicarea autentica, va provoca respingerea lor de catre acestia; ca este insuportabil sa ai convingeri si emotii neplacute; sau autoinvinuirea, dispretul fata de propria persoana, stima de sine scazuta.
Teama de respingere este sursa singuratatii lor, le provoaca tristete si anxietate. Tot din cauza fricii de respingere au foarte putine relatii cu ceilalti, putini prieteni, iar relatiile intime aproape ca lipsesc cu desavarsire. Durerea este cu atat mai mare cu cat ei isi doresc foarte mult sa aiba relatii cu cei din jur, sa fie mai intimi cu ceilalti, sa fie “ca restul lumii”.
Un evitant are convingeri de genul:
“Sunt incapabil sa socializez cu ceilalti”;
“Cine ma cunoaste cu adevarat ajunge sa ma respinga”.
Si terapia cu ei este ingreunata de tot felul de convingeri care ii fac sa evite relatia cu terapeutul, tratamentul in general, devenind astfel niste pacienti foarte dificili. In timpul sedintelor de psihoterapie, li se pot activa convingeri de tipul:
”Nu le pot face fata emotiilor pentru ca sunt prea puternice”;
“Psihoterapeutul o sa vada ca sunt slab”;
”Toti oamenii simt asa”.
Evitantii suporta foarte greu anxietatea si se folosesc sau isi construiesc tot felul de tehnici de distragere, de evitare a emotiilor si a cognitiilor negative, folosindu-se si de diferite substante nocive sau de alcool.
Persoanele afectate de aceasta tulburare merg la un cabinet de psihoterapie acuzand alte probleme. Cel mai adesea, se prezinta cu stari depresive, anxietate, diferite somatizari, dependente sau tulburari ale somnului. Majoritaea dintre ei spera ca nu va fi nevoie sa se deschida foarte mult in fata terapeutului.
O parte dintre cercetatorii care au efectuat studii privind TPE sustin ca acest tipar evitant nu este altceva decat o forma mai severa a anxietatii sociale generalizate, iar terapia cognitiv-comportamentala se dovedeste eficienta in tratarea acestui tip de anxietate, fobie sociala.
Pentru a efectua un diagnostic cat mai exact, clinicianul trebuie sa fie atent si sa faca diferenta intre trasaturile acestei tulburari care se regasesc si in alte diagnostice, ca, de exemplu, tulburarea de panica, de personalitate dependenta, schizoida, schizotipala sau fobia sociala generalizata. Terapeutul trebuie sa afle convingerile pacientului care stau in spatele diferitelor simptome, dar si modul in care s-au dezvoltat tiparele de evitare. Cu fobia sociala TPE are in comun anxietatea sociala, cu tulburarea de panica si agorafobia imparte comportamentul social evitant, se simt inadecvati la fel cum se simt si cei cu personalitate dependenta sau se izoleaza asemenea celor cu personalitate schizoida ori schizotipala.
In continuare, prezentam criteriile de diagnostic pentru TPE, asa cum sunt ele prezentate in DSM-IV:
CRITERIILE DE DIAGNOSTIC DSM–IV–TR PENTRU TULBURARE DE PERSONALITATE EVITANTA
Patern pervaziv de inhibitie sociala, sentimente de inadecvare si de hipersenzitivitate la evaluarea negativa, patern care incepe in perioada de adult tanar si care este prezent in contexte diverse, indicat de patru (sau mai multe) din urmatoarele:
(1) evita activitatile ocupationale care implica contact interpersonal semnificativ, din cauza temerilor de critica, dezaprobare sau rejectie;
(2) nu doreste sa se implice cu oamenii, daca nu este sigur ca este placut [agreat] de acestia;
(3) manifesta retinere in cadrul relatiilor intime din cauza fricii de a nu fi facut de rusine sau ridiculizat;
(4) este preocupat de posibilitatea de a fi criticat sau rejectat in situatii sociale;
(5) este inhibat in relatiile interpersonale noi din cauza simtamintelor de inadecvare;
(6) se priveste ca inept/inadecvat din punct de vedere social, neatragator din punct de vedere personal sau inferior altora;
(7) este neobisnuit de retinut in asumarea de riscuri personale sau in angajarea in orice noi activitati, pentru ca acestea ar putea sa il puna intr-o situatie stanjenitoare [„penibila“].
Din: American Psychiatric Association. Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, text revision, 4th ed. Washington, DC: American Psychiatric Association, Copyright 2000
Desi isi doresc sa aiba relatii sociale mai multe, mai ales relatii intime, evitantii se feresc sa initieze aceste relatii sau sa ii lase pe altii sa o faca pentru ca sunt siguri ca vor fi respinsi si ca nu vor putea suporta aceasta respingere. Evitarea comportamentala este evidenta, pe cand cea cognitiva si emotionala este trecuta cu vederea.
Evitarea sociala se produce din cauza unor multiple convingeri fundamentale. Acestea s-au format in copilarie, atunci cand, cel mai probabil, persoane din mediul copilului au fost foarte critice cu acesta si l-au respins in mod repetat. Schemele cognitive care se formeaza pot fi de genul:
“Sunt inadecvat, anormal”;
“Nu sunt ca ceilalti”;
”Nu imi gasesc locul”;
”Celorlalti nu le pasa de mine si voi fi respins”;
Asumptiile subiacente pot lua forme ca:
”Daca nu am prieteni inseamna ca sunt anormal”;
”Daca cei apropiati nu ma iubesc, cum ar putea sa ma iubeasca altcineva?”.
Principala problema a pacientilor cu TPE este teama de a fi respinsi. Ei isi inchipuie in mod eronat ca toti ceilalti ii vor trata asa cum au fost tratati in copilarie, atunci cand au fost respinsi. Cea mai mare teama vine din convingerea ca aceasta respingere va fi insuportabila. Incercand tot timpul sa evite aceasta durere, ei isi limiteaza viata si au un cerc restrans de relatii sociale.
Acestia considera, de asemenea, ca au multe defecte personale si ca respingerea venita din partea celorlalti este justificata. Ideea ca sunt plini de defecte are la baza convingeri disfunctionale. Nici atunci cand sunt tratati pozitiv nu cred ca au vreun merit. In acest gen de situatii, se gandesc ca inca nu au ajuns sa-i cunoasca ceilalti, dar, imediat ce o vor face, ii vor respinge. Astfel, ajung sa evite orice fel de situatie, fie ca este pozitiva sau negativa.
Convingerile negative de genul ”sunt incapabil”, ”sunt prost”, “plictisesc pe toata lumea” le genereaza ganduri automate autocritice pe care nu incearca vreodata sa le analizeze pentru ca sunt considerate adevarate, corecte.
Gandurile automate negative apar atat inainte, cat si in timpul situatiilor sociale, ele nu sunt constientizate insa decat intr-o mica masura. Si atunci cand sunt constientizate, sunt acceptate ca fiind corecte si nu sunt niciodata testate.
Convingerile lor de baza le genereaza asumptii negative despre relatiile cu ceilalti. Se considera ca fiind niste persoane antipatice si ca trebuie neaparat sa ascunda acest lucru, cat de mult posibil. “Dupa ce ma vor cunoaste, isi vor da seama ca sunt inferior” sau “Trebuie sa par altfel, daca vreau sa fiu acceptat de catre ceilalti” sunt cateva exemple de asumptii specifice pacientilor TPE.
Cand reusesc sa intre in anumite relatii, evita confruntarile de orice fel, adoptand o pozitie pasiva. Subiectul doreste sa le faca pe plac celorlalti pentru a se face placut, nu spune niciodata “nu”, face orice i se cere.
Au, de asemenea, dificultati in a interpreta corect reactiile celorlalti, de multe ori confunda atitudinile pozitive sau neutre cu unele negative. Se concentreaza pe reactiile lor interne, nu pe cele externe, nu pe modul cum interactioneaza.
Unul dintre cele mai importante lucruri pentru ei este ca nimeni sa nu aiba o parere negativa despre ei. De aceea, evita situatiile in care pot fi evaluati, pentru a nu li se confirma ca sunt anormali. Nu se bazeaza pe o evaluare proprie, se bazeaza pe interpretarea pe care o dau judecatii celorlalti.
Nu accepta nici parerile pozitive pe care ceilalti le transmit. Sunt de parere ca acestia au gresit, ca i-au supraapreciat si ca, imediat ce isi vor da seama cum sunt ei “cu adevarat”, isi vor schimba aceasta parere buna.
Tiparul de evitare este prezent atat in evitarea sociala, cat si in cea cognitiva, emotionala si comportamentala. Evita gandurile care le produc disforie. Avand o toleranta scazuta la aceasta disforie, cauta tot timpul sa se distraga si astfel se angajeaza in tot felul de comportamente de copiere: se apuca de citit, urmaresc programe la televizor, navigheaza pe internet etc. Tiparul de evitare este intarit de reducerea disforiei, care ii ajuta pe moment.
In multe situatii, ei isi recunosc acest tipar evitant si se invinovatesc intarindu-si convingerea ca sunt neadecvati, anormali si incep sa se simta inutili, fara speran
Considera ca este neplacut sa te simti rau, ca toti ceilalti se simt asa foarte rar. Cred ca vor fi doborati de senzatia de disforie si ca nu vor reusi sa-si revina, daca vor da frau liber sentimentelor.
Durerea este cu atat mai mare pentru ca evitantii isi doresc foarte mult sa aiba relatii mai multe si mai apropiate, se simt singuri si izolati, doresc in general sa isi schimbe viata, spre deosebire de ceilalti singuratici, schizoizii, care se simt bine in izolarea lor, nu simt nevoia sa aiba mai multe contacte.
Pretul pe care trebuie sa-l plateasca pentru a se schimba, avalansa de emotii negative la care ar trebui sa faca fata, li se pare exagerat si imposibil.
Isi gasesc tot felul de scuze ca sa nu faca ceea ce stiu foarte bine ca au de facut. Sunt convinsi ca nu o sa le placa sa faca treaba respectiva, ca ii va obosi peste puterile lor, se vor simti si mai rau si vor prefera sa amane la nesfarsit.
Traiesc intr-o iluzie permanenta legata de viitorul lor. Sunt convinsi ca lucrurile de care au nevoie se vor intampla fara ca ei sa faca vreun efort in acest sens. Efortul lor nu are rost, doar viata este cea care va aranja lucrurile asa cum au ei nevoie.
Daniel Ivan